Eşti aici
Racoare
In dimineata asta m-am ridicat din pat devreme. Am fost sa ma trezesc la realitate. Era racoare si ceata si a trebuit sa pun, pe rand, un picior langa celalalt, sa gasesc drumul. Intindeam mainile in cautarea a ceva recognoscibil, un reper…
Cineva a uitat o masuta si doua scaune pliante; nu stiam ca vine lume aici la picnic, as fi ales alt loc. Simteam nevoia sa fiu cu mine doar…
Acum stau infofolita in patura si beau o cana cu ceai. Scaunul e inca ud si teribil de incomod, dar ma simt bine. E racoare si la intervale calculate parca imi trece un fior prin tot corpul…Uite, acum tin ochii inchisi si inspir adanc: miroase a vara deja, a iarba si-a nostalgie.
Ma simt vinovata. Ieri m-am intalnit, dupa mult timp, cu cineva apropiat. M-a strans in brate atat de…cu dor, atat de cald, de calm, de afectuos. Si eu am stat pur si simplu, pentru ca…nu simteam la fel. Mi-s dragi imbratisarile prietenilor, dar am uitat sa le ofer; am uitat sa fiu acolo cand cineva scump mie are nevoie de o mana pe umar sau de un umar pentru lacrimi. Pentru ca in curand nu voi mai putea fi si… nu e usor…
Ma simt vinovata pentru ca pot si intrista, cand de fapt sunt dependenta de zambetul celor din jur. Mi-as dori sa pot sa dau anticipat pentru a merita, candva, fericirea pe care o primesc mult prea usor.
Mi-e teama zilnic, pentru ca pot dezamagi, pentru ca s-ar putea sa fiu descoperita: nu sunt nici pe departe asa puternica precum mi-e bine sa pretind…
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Cand si de unde ai aparut? Parca spuneai ca…
Ia-ma in brate si hai sa nu spunem nimic…shhh….buna dimineata!